Cronica unei întâlniri la malul mării

Uau!!!… Io-te că o făcurăm și de data asta. PUBLICĂ ! Ce înseamnă exemplul înaintașilor !… Dacă nu ar fi fost Marius și echipa lui de la Bistrița cu întâlnirile televizate, poate că nici nouă nu ne venea ideea. Mai mai că nu îmi mai vine să vă povestesc cum a fost, pentru că toți ați văzut deja.

Sau poate că ar fi interesantă o povestire din back stage. Ce nu s-a văzut pe ecran. Și nici nu avea cum să se vădă… de exemplu emoțiile lui Cristi care, datorită serviciului, când ar fi putut să vina la Tuzla, când nu. Bine că, până la urmă, șefii lui s-au hotărât când anume să îl trimită la plimbare pentru o lucrare importantă și, uite așa, a putut să participe. Cum s-ar fi putut vedea “pe sticlă” (sau, mai nou, pe plastic) eforturile făcute de Miron că să aducă într-un stadiu cât de cât finalizat proiectul lui de rotor automat pentru antene de satelit prezentat pe radioamator.ro sau “vine sau nu vine mai repede” – noul Yaesu FT5D. Nu de alta, dar am fi avut ocazia să îl testăm și pe dungă… Și, până la urmă, a venit. Și de ce nu și cele două piloane Spiderbeam de 10 metri. Și alea puteau fi testate. Și au venit și ele. Cristian s-a apucat de treabă la o anteIoio… Servici-casă-servici-casă… când să mai aibă timp și de antenă. A avut totuși, și ne-am ”jucat” și cu așa ceva. Soyhan ne-a ținut cu sufletul la gură cu prezența lui. Voiam să vină ca să avem “echipa QRP” întreagă. Din păcate distanța mare care ne-a despărțit până la data întâlnirii a făcut că să nu reușim să facem echipa mare de QRP-iști. Data viitoare – pentru că vă fi și o dată viitoare – sperăm să fim împreună. Adrian m-a sunat cu câteva zile bune înainte spunându-mi că, daca vă putea, va veni și el. Miercuri mă anunță că are deja biletul de tren cumpărat, iar la noapte va fi în tren. Iași – Constanța, mai bine de nouă ore. Peste noapte am mai tras câte un ochi pe harta APRS să văd pe unde mai este. Surprinzător, tocmai pentru a nu strica o întâlnire care se anunța a fi reușită, CFR nu întârzie, iar Adrian ajunge la timp în Constanța numai bine ca să poată pune mâna la încărcat mașinile.

Să vă mai povestesc și de mine? Data trecută, la Tuzla, am avut cutia cu scule, cea mare și neagră la care majoritatea celor prezenți au apucat să schimbe o vorbă cu voi și care de mult timp voiam să o schimb cu una mai mică. A fost gata cu câteva zile înainte de întălnire.

Sau cel mai tare… Lui Nea Paul, cu vreo săptămână înainte, i-au “murit” toate sculele de satelit. Ar fi fost doliu național să nu aibe macar una la Tuzla. Și a făcut ce a făcut și a avut.

A! Și încă o întâmplare din back stage. Cristian, aflându-se prin orașul natal, Brăila, vede la BricoStore un troler de scule interesant și practic. Pune poza pe grup cu comentariul “Ladă bună pentru Field Day la Brico, în Brăila.” Rezultatul… Miron a venit la Tuzla cu una bucată și eu cu două. Întradevar bune și practice. Mulțumim de idee Cristian.

Dar totuși, câteva vorbe despre Tuzla 2021 parcă ar trebui spuse.

După ce, după multe discuții pe grup, cu greu am găsit un week-end comun liber, cu vreo câteva săptămâni înainte prognoza meteo nu era prea grozavă. Cu ceva rugăminți la cel responsabil cu vremea și câteva promisiuni că vom fi cuminți și vom face un Field Day cu care ne vom putea mândri, prognoza începe să se îmbuneze și aflăm că vom avea de toate, mai puțin ploaie. Ce bine! Ne săturasem de ploaia de la Câmpina. Cu speranța că prietenii noștri de la meteo nu se înșeală, ne apropiam vertiginos de prima zi a întâlnirii.

Cu bagajele aproape gata, miercuri seara majoritatea dintre noi strângem ultimele lucruri urmând că joi dimineatza să plecăm spre  locația de la Tuzla.

Pensiunea “Mătrăguna” cu sloganul “fă rai din ce ai”.  Mătrăgună… RAI… Ce alăturare de cuvinte ! Ce legătură poate să fie în afară de un joc frumos de cuvinte ? Cu toate astea, ajungând la pensiune, am aflat legătura. O căsuță cochetă, patru camere la etaj cu paturi duble fiecare având baia ei, suficientă

pentru patru familii de radioamatori. Noi știam că nu vom fi atâția, dar nu a contat. O parte din noi am fost hotărați să dormim afară, la cort. Miron și cu mine am avut câte un cort, nea Paul a preferat în locul cortului magazioara din

spatele casei. Și a fost o alegere foarte bună. Restul au împărțit de comun acord spațiul de cazare.

Cu povestea am ajuns la cazare, dar încă nu am plecat din Constanța, cel puțin nu eu. Făcusem socoteala că Mitică, Loganul MCV al meu, de la serviciu, va fi încăpător pentru ceea ce aveam de luat după mine. Greșit ! Noroc cu Nicu, YO4ESB, care s-a oferit să mă ajute sau, mai bine spus, să ne ajute cu transportul venind cu mașina lui. Bună hotărâre. Ajutor neprețuit. Altfel aș fi făcut două drumuri Constanța – Tuzla. Ce-oi fi avut în cap de am cărat atâtea după mine nu știu. Dar, până la urmă, nici nu mai contează. Important este că am avut aproape tot ce aveam nevoie la mine. Începând de la pilonii care vor susține dipolii prin care undele de la transceivere să ajungă la voi, bețele de undiță cu care să facem SkyWire-ul pe care l-a dorit Cristian, terminând cu de acum binecunoscuta praștie cu care să aruncam peste casă sârmele noastre. Ca un făcut, pe drum, în apropiere de Tuzla, mă sună Miron să-mi spună că este la Lidl, în Tuzla. A ajuns din București înaintea noastră. Ce înseamnă cheful de treabă…

Ne grupăm, ajungem la locație și ne apucăm de treabă. Primul pilon în fața casei cu drapelul național în vârf. Ne-a lipsit data trecută și am avut grijă să nu repetăm greșeala.

Al doilea pilon – în spatele casei cu o cameră speed dome în vârf. Un dipol pentru 80 de metri între – și avem o primă antenă. Și, cum camera deja era sus, pornim și streamul video.

Astea fiind făcute, trebuia să avem grijă și de noi – unde dormim. Miron își face repede cortul, eu, cu penthouse ul meu oarecum mai mare datorită vântului, am probleme la instalare, dar cum prietenii pentru aia există, cu ajutorul lor am terminat și eu. Trec la umflat saltelele și surpriză… Adaptorul de la pompa de umflat a rămas în … Constanța. Noroc că este aproape. Rezolv repede cu un drum până acasă. Între timp, nea Paul și Cristian ajung și ei, Nea Paul în magazie, Cristian în a doua cameră a cortului meu. Adrian sus în casă. Perfect până acum. Apar mai spre după amiaza și Vlad cu Octavian.

Echipa aproape întreagă, mâncăm un gulaș bestial făcut de Miron și ne punem pe făcut legături. Cu Cristian și Nicu înșirăm repede antena SkyWire și o punem la treabă. Funcționează.

Și puțintică relaxare după atâta munca nu e deloc rău venită.

Spuneam în program că, dacă va fi frig, ne vom încălzi la căldura unor bătrâne lămpi sau că vom face niște legături încălzite de niște lămpi. Și am făcut și căldură și legături cu ajutorul unui batrăn SWAN 500CX.

Dar, cum o zi de muncă are urmări, personal am tras heblul pe la miezul nopții, ceilalți, mai vioi, au stat până mai tărziu.

A doua zi, deșteptarea tradițională cu nea Paul, promisa omletă am executat-o destul de repede și parcă și mai repede a dispărut din cratiță. Pentru, că înainte de culcare, de frica unei ploi peste noapte, curățam masa de stații, am repopulat-o cu de toate și am trecut la treabă. Legături pe unde nimeream și pe unde era propagare. Am mai ridicat un NVIS și un dipol mai scurt pentru

benzile superioare. Nu prea ne-am bătut capul cu reglatul acestora cu toate că aveam cu ce să o facem. Așa cum au ieșit, așa au rămas. Noroc cu antenna tuner-ul. Asta nu ne-a împiedicat, totuși, să facem legături destul de frumoase. Nu am căutat performanță, recorduri și alte realizări mărețe. Am vrut să ne simțim bine. Și așa a fost.

Am avut și o vizită din partea lui YO9GWW, Adrian, și YO9ICV, Vasilică, cărora le mulțumim pentru vizită și efortul făcut de a veni din Slobozia până la noi.

Tot astăzi, echipa de la malul mării se mărește cu Cristi și Sidonia. Să nu uităm, totuși, că suntem radioamatori, iar acesta este un hobby. Serviciul, în cazul acesta, a primat și nu au putut ajunge din prima zi.

Mai spre după amiaza am încins un grătar și cu ceva condensatoare cărora le-am scăzut capacitatea până la zero a trecut și a doua zi.

 

 

Nicu ne-a adus din colecția personală o baliză meteo pescuită cu greu din cine știe ce lan de grâu sau porumb după ce aceasta și-a facut datoria către ANM.

Peste noapte, o ploicică ușoară ne-a adus aminte că, totuși, am ieșit în natură. Eram noi la o pensiune, dar în jurul nostru, nefiind alte case, putem spune că am fost totuși în natură. Doar stăteam și la corturi…

Începe ziua a treia. Bineînțeles omleta de dimineață, cafeaua și reîncărcarea mesei cu de toate și trecem la treabă. Cel mai fericit astăzi a fost nea Paul. De cum a sosit Cristi nu l-a lăsat în pace până nu a pornit instalația locală mobilă de comunicații prin satelit (ce denumire pompoasă am găsit și eu…). Dacă până atunci Vlad a încercat câteva legături de test cu echipamentul lui, acum aveam loco o ditamai instalația. Cristi, Octavian și proprietarul pe rând au stat lipiți de “pupa” mașinii lui nea Paul făcând legături prin Oscar 100. Ba mai mult, Cristi era să mănânce friptura rece dacă mai stătea mult la microfon.

Cu toate că știam ce curte avem la dispoziție pentru sârme, am avut și o verticală BB-10V. Nicu m-a ajutat să o leg de gard, tragem un cablu până la masă și hai să vedem cum este și cu o verticala. Experiment reușit. M-am convins că am adus-o doar ca să o fac de râs.

Și cum vorbești, vorbești, dar mai trebuie să și mănânci Miron a încins grătarul și împreună cu Sidonia și nea Paul au pus de un crap la tablă. Un crap care de fapt… au fost doi și pentru care ar fi trebuit să avem fiecare cel puțin două burți ca să îl dovedim.

Of, ce mujdei a făcut Sidonia !… Am să-i duc dorul mujdeiului pănă la anul…

Tot astăzi, Octavian și Vlad fac o plimbare de vreo 700-800 de metri până la malul mării că să încerce câteva legături QRP cu  rucsacul Icom. Bine că au găsit marea liniștită și nu s-au întors cu rucsacul ud. Ar fi avut șanse la cât de aproape de apă au încercat.

 

Cu ocazia acestei vizite a apărut „concurența” lui Popic YO5D la cub… Vlad la cub… 🙂

Astăzi am primit alte două vizite. Trei non-radioamatori au trecut pe la noi să vadă cam ce înseamnă radioamatorismul și ceea ce facem la un Field Day. Le mulțumim de vizită și îi așteptăm și data viitoare. Mai spre după amiază, dăm jos NVIS-ul și, în locul lui, punem rotorul mic al lui Cristi echipat cu o antenă log-periodică pentru sateliții de joasă altitudine și ISS.

 

Punctăm și câteva legături pe această cale. Din motive evidente, independente de voința noastră, seara se așterne și peste Tuzla așa încât nu avem ce face și tărziu în noapte strângem echipamentele.

Începe a patra zi și ultima a întâlnirii. Bineînțeles primul pornește motoarele nea Paul… Eu cu greu dau cheie și, motor cu motorină, până la urmă o ia din loc. Schimb ordinea evenimentelor și în loc de frigider și omletă iau un transceiver, îi bag dipolul și un prim apel matinal.

Și uite așa vreo ora și jumătate am uitat de omletă și de datoria matinală față de ceilalți și am stat la stație. Noroc că, în frecvența în care lucram, cineva s-a băgat peste mine și a anunțat că un alt radioamator care făcea o activare Flora-Fauna nu a putut să “își acorde” antena mai jos în frecvență și operează undeva cu vreo 70kHz mai sus. De parcă noi aveam antene acordate… Și uite așa am putut să mă ocup de omletă.

Omletă care, conform definiției în care se spune că “vinul se mai face și din struguri”… tot la fel am făcut și eu o omleta, doar cu câteva ouă care au mai rămas în frigider. În rest – ce am mai găsit prin acesta. Numai omletă nu a fost, dar foamea e cel mai bun bucătar și toți au fost mulțumiți. Mai facem ceva legături pe unde mai putem, dar astăzi este ultima zi și, dacă instalarea taberei ne-a luat aproape o zi întreagă, demontatul ne ocupă măcar jumătate de zi și purcedem la treabă. Rând pe rând încep să dispară din curte cortul lui Miron, antena verticală, dipolul scurt, cortul meu, antena SkyWire, pilonul și rotorul lui Cristi, rămâne activ dipolul lung pe care Octavian încearcă să transmită un email. Probabil al patrulea sau al cincilea de când eram acolo. Pentru că nu mai rămăsese decât dipolul mare și cei doi piloni care îl susțineau ne-am apucat să le demontăm. Scuze Octavian că ți-am dat peste cap emisia…

Strângem tot, ambalăm… primul pleacă Miron, după el Cristian, Cristi cu Sidonia mai fac o plimbare până la malul mării și, la întoarcere, în coloana motorizată, eliberăm cu toții locația.

Ce trist arată locul fără prezența noastră ! Cu regret că s-a terminat, dar cu speranță că ne vom reîntâlni la anul. Am stabilit pentru luna mai. Să vedem cum stăm cu calendarul competițional în perioada aceea și, poate într-un weekend liber sau unul cu ceva concurs în UKW, ne vom întâlni. Locația merită testată pentru niște legături în UKW peste apă. Și poate ni se vor alătura niște contestmani UKW-iști. Vom vedea și vă vom anunța.

Au participat:

Cristi – YO3GWM, Cristian – YO3IAZ, Vlad – YO3IHG, Miron – YO3ITI, Octavian – YO3IPT, Sidonia – YO3JWM, Nicu – YO4ESB, Cristel – YO4ISC, Adrian – YO8RXT si nea Paul – YO9CMF

P.S. Personal mulțumesc tuturor pentru prezență și implicare în buna desfășurare a întâlnirii, și o vorbă în plus lui Nicu pentru ajutorul dat la transportul tuturor troacelor la și de la locul faptei precum și lui Adrian care după o noapte petrecută în tren a mai găsit suficientă energie să mă ajute la căratul acestora de la și până în apartament.

A relatat pentru voi așa cum s-a priceput, YO4ISC.

 

7 răspunsuri la „Cronica unei întâlniri la malul mării”

  1. Felicitări pentru tot ce ați realizat la Tuzla. Logistica nu glumă. În sufletul nostru ați sădit pofta de a veni la mare toamna. 73’s. Lari și Lumi. YO9CSM/P, YO3ISM/P. CONSTANȚA. PS Ne place condeiul tau Cristel.

  2. Foarte reușit articol. Te-am ridicat oficial la rang de cronicar. Așa că, domnu’ Ureche, ești obligat să scrii de-acum încolo la fiecare eveniment.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *